Grinzile cataliniene...

marți, 20 ianuarie 2009

Grinzile de fier prezente in imaginile de mai jos cantaresc in parte 380 kilograme si au o lungime de 9,60 metri si o inaltime de 40 cm fiecare. Le-am folosit la consolidarea unei case vechi de peste o suta de ani, ridicandu-le la o inaltime de 4,60 metri.

Una am pus-o pe doi stalpi metalici ingropati in ciment la o adancime de 1,20 metri. Cealalta am "introdus-o" in peretii despartitori ai unei camere, cimentand-o tip "sambure" in cele doua ziduri groase de 50 cm.






Foto: Schumi, Fagaras,19.01.09

Toata aceasta straduinta pentru a sustine planseul,in vederea construirii unei eventuale mansarde pe viitor.


Foto: Schumi, Fagaras, 19.01.09

Cum le-am urcat? Foarte greu dat fiind faptul ca balansul la o asemenea lungime si inaltime era foarte mare.Si pe o temperatura de -15 grade!!!
Pai sa va spun. Eram sase oameni si l-am chemat pe amicul Ionica cu o macara electrica ce ridica 600 kg. Le-am ridicat pana la trei metri si macaraua lui nu mai facea fata. Fa repede schela, urca in pod la cele doua capete, leaga-le cu funii si cu puterea omeneasca doi la cate un capat incearca sa ajuti macaraua. Nimic. Nasol. Baietii, saracii nu mai puteau. Coboara grinda jos. Fugi repede si adu macaraua cea mica, care era in magazie pe la Cata si ridica doar 200 kg. Legam si macaraua aceasta, urc si eu in pod, il las pe Nelu jos pe schele sa dirijeze grinda si Cata la nivelul solului sa ne coordeneze.


Foto: Schumi, Fagaras, 19.01.09

Hai ma trageti, hai!Hai, acum, tareee! Ba, nu ma faceti ca urc si eu.Trageee, Costele! Hai Ciprian! Ascultati-ma! Acum, un, doi,trei, siiiii...

Macaralele nu mai puteau, noi trageam de sus din pod cate trei la funie de cate un capat al grindei. Ne tremurau picioarele.Stateam si cu frica, daca cablul macaralelor nu tinea sau se rupea vreo funie.Podul scartaia....

Traaaageti! Unu, doi ,trei si...Acum!!! Mai tareeee!
Hai baieti! Inca 15 centi!Hai, Costeleee! Trageeee!
Trag, domn Catalin, crusea mamii ei de grinda!!
Hai ma, ca o iau singur, futui mama ei!!! Acuuuum....
Inca 10 centi!


Adrenalina la maxim. Trageam toti ca nebunii, cu toate fortele, de scartaia scandura de sub picioare. Tremuram din toate incheieturile...

Acuuuum! Haaaaaaaaai maaaaaaaaaaaa! Inca un pic! Gaaaaaaaataaaaaaaa!!! Mama ei de grinda!!!
Tre, sa plec, Marius, va descurcati voi cu cealalta! Am sedinta.Tre sa plec! Grija mare!Ca-i periculos!Am plecat!


Am reusit dupa vreo ora de planuri si lupta fizica sa punem prima grida sus pe cei doi stalpi. Cu cea de-a doua a mers mai usor. Mai putin efort fizic si mai multa minte!!! Ne-am invatat de la prima. Si o gramada de pariuri facute: cum o bagam in cele doua gauri, din cate manevre, in cat timp, s.a.m.d. Oricum cand am terminat cu grinzile se facuse noapte. S-a terminat ziua de lucru. Dar a meritat. Mi-am luat baietii si i-am dus la bere.Am facut treaba buna azi!



Prietenului Catalin. Fara strigatele si impulsurile lui, grinzile inghetau si acum pe terasa de afara!!!

7 Comments:

Anonim said...

Foarte tare povestioara, m-am simit de parca era si eu acolo cand am citito.
Mai astept niste istorisiri din zilele tale normale si nu numai de munca.

Floarea bunica said...

Vai!!!ce complicat.Altii s-au dus pe luna si voi va opintiti la 2 grinzi.De ce la a 2-a grinda a mers mai usor?Inseamna ca la prima v-ati pripit sau nu ati ales cea mai buna metoda.Sunt mai multe aspecte:spatiul.greutatea grinzii,numarul de oameni,dimensiunea macaralei si puterea ei,etc,etc.Bine ca totul s-a terminat cu bine.Costel e un pion important in desfasurarea activitatii. Spor la munca

Evir11... said...

Toate aspectele erau identice la cea de-a doua in afara de spatiu...Am folosit aceeasi metoda si la a doua...

Evir11... said...

De fapt discutia nu era atat despre grinzi, ci mai degraba de reusita noastra in conditiile avute si de incurajarile bine primite... Spre exemplu Shumi srie foarte bine despre ce vorbesc...

Anonim said...

Felicitari pentru reusita in special tie cat si baietilor tai.Spor la munca in continuare.

Anonim said...

nu era mai simplu si fara sa-i stricati omului frumusete de tavan cu interventia grosolana fara nici o chemare la stilul rustic al tavanului sa-i fii turnat o sapa de intaritura deasupra. mult mai economic mai frumos si nu trebuia sa mai apelezi la nimeni. chiar daca omul vrea sa-si ridice mansarda zidurile de rezistenta sint perimetrale si placa oricum ar fii turnat-o.

Evir11... said...

1. nu era mai simplu
2. mansarda nu are neaparata nevoie de sapa
3. in modul acesta nu am ingreunat nici un zid, greutatea centrndu-se in sol
4. a fost cerinta clientului
5. volumul de munca a fost substantial redus
6. nu i-a stricat tavanul pentru ca oricum trebuia facut unul fals...