Calea de mijloc...

vineri, 16 ianuarie 2009

Calea de mijloc e pentru lasi.
Cine are ceva de spus, merge intotdeauna pana la capat, nu se opreste la mijloc.

Totusi, vor fi intotdeauna mai multi oameni la mijlocul drumului decat pe marginea lui.
Cei mai multi vor gasi mai buna mancarea nici calda, nici rece decat fierbinte sau inghetata. Cei mai multi vietuiesc asa. Ca un fir de iarba care creste si se stinge incet in toamna.
Ispita dulce de mijloc e intotdeauna prea puternica, dar feriti-va de ea pe cat cu putinta. Nu duce nicaieri, decat la ceva fara forma, fara culori, fara sens pentru ca nimic nu tulbura, nu incanta si nu intriateaza viata in calea de mijloc. Traind cu astfel de oameni, cu cei ce se inghesuie pe calea adapostului, a lipsei de responsabilitate, esti mai singur, mai pierdut in pustiu decat in varful luptei pe creasta valului.

Urcati dealurile, izbiti muntii, doborati prapastiile, calcati deasupra abuzurilor, incercati sa zburati chiar daca aripile sunt lipite de umeri. Nu se cheama nebunie, se cheama viata, pur si simplu.

Un minut, un ceas, o zi de lupta pe un drum, fierbinte sau rece, da inteles vietii, da sens. Feriti-va de calea de mijloc! Nu veti sti niciodata ce veti gasi intre plus si minus.


P.S. Asta e asa, ca pentru 2009...