Despre BARFA...

duminică, 21 decembrie 2008

Birfa este arta de-a nu spune nimic, astfel ca sa nu ramina nimic nespus.
Birfa este ceea ce nimeni nu pretinde ca iubeste, dar place tuturor.
Birfitorul este ca un pantof vechi caruia limba nu-i sta niciodata la locul ei.
Unii oameni nu spun nimic rau despre cei morti si nimic despre cei vii.
Cind trei femei discuta, se numeste conversatie. Dupa ce una dintre ele pleaca, se numeste birfa.
Conversatia este de obicei un exercitiu al mintii. Birfa, un exercitiu al limbii.
Fiecare ar trebui sa aiba doua felurii de prieteni: unii carora sa le vorbeasca, si unii pe care sa-i vorbeasca.
Birfa are destinul bancurilor vechi. Intodeauna este cineva care nu a auzit-o.
Un birfitor catre altul: "Nu vreau sa te plictisesc cu detalii. De fapt, ti-am spus mai mult decit am auzit".
Birfa este ca noroiul pe un perete proaspat vopsit. Poate ca nu se lipeste, dar lasa urme.
Este o idee excelenta sa crezi numai jumatate din ceea ce crezii. Problema este care jumatate.
Este nevoie intodeauna de o pesoana de mina a doua, sa transmita o birfa o birfa de mina imtii.
Fiecaruia ii place sa auda adevarul. In special despre altii.
Nu oamenii care spun tot ceea ce stiu produc cele mai mute necazuri din lume, ci cei care spun mai mult decit stiu.


P.S. Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta
evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii.