Matematica (mai) superioara(2) si incercarea de a explica CEVA...

joi, 9 octombrie 2008

Daca ceva duce viata inainte, o duce chiar daca nu ar fi fost Newton sa-i cada marul in gura, in cap sau direct in stomac, chiar daca Archimede nu s-ar fi nascut ca sa faca baie si chiar daca Planck ar fi fost numai un simplu maturator de strada in vremea lui Bismark.
E ceva sa pui linii peste linii cu creta pe tabla neagra, sa dai ocol universului, sa amesteci cateva numere si sa nu se mai miste nimic nicaieri fara voia ta, sa inchipui chiar o viata diversa, un nou univers peste asta de aici si altul dincolo si unul in toate partile si totusi sa vezi ca pe unde ulciorul este spart curge apa si n-ai cum sa astupi toate gaurile si pe cat faci de mare oceanul de universe, pe atat se sparg toate in picaturi, si nu mai poti cuprinde cu mainile, cu ochii sau cu creta toate ce se ivesc mai multe. E ceva, nu?
Viorel, ce sta cu picioarele goale in apa din lighean si se scarpina de paduchii ce-l tin treaz, stie ca daca e ceva ce nu intelege el, apoi asa trebuie sa fie si cu cat priceperea vrea sa fie mai mare, cu atat e mai nepriceputa.E ceva, nu?
Si atunci ne punem problema perceptiei a acestui CEVA si cautam un zambet, o poezie, CEVA ce sa ramana, impotriva tuturor socotelilor sau socotitorilor(savantilor-n.a.), singurul lucru adevarat, pentru ca nimic nu e adevarat, dar tocmai acest fapt, e lucrul cel mai frumos in lumea asta! E ceva, nu?
Te enervezi cautand acest CEVA si scrii ca sa spargi universul, ca sa scoti ceva din CEVA, ceva ce nu e adevarat fiindca nu poate fi...Te trezesti si daca toate frumusetile si poeziile iti aduc un zambet pe buze, te intrebi: cine poate mai mult cu toate literele grecesti si cifrele nepricepute? E ceva,nu?...


N.A.- acesta este un exercitiu de perceptie...