Sportul Studentesc

sâmbătă, 14 martie 2009

Acum ca tot mi-am postat pe blog simpatia fotbalistica, m-am gandit ca ar fi cazul sa scriu cate ceva despre aceasta mica echipa de fotbal, dar frumoasa...poate cea mai frumoasa de la noi.

Sunt trist pentru ca astazi Sportul a pierdut in Regie si la momentul actual se afla undeva prin subsolurile diviziei B. Desi mica, odata aceasta echipa era una de temut, chiar acum cativa ani era sa ia campionatul, cu Dan Petrescu pe banca tehnica, daca Steaua si ai ei, Gigi cu acolitii lui, nu actionau sistem "valiza" in ultimele patru etape. Astfel cine a luat campionatul? Steaua. Oricum mai bine decat Dinamo sau Rapid. Cred ca se intampla prin 2006, daca nu ma insel. Castigasera studentii in Groapa cu 5-4, dar apoi pierdusera acasa 2-1 cu Steaua. Asta e, cei mici nu prea au voie...Desi ratarea finalului de sezon afectase puternic gruparea din Regie in vara lui 2006 Sportul Studentesc visa frumos, se faceau planuri de castigare a titlului in anul urmator.Fatalitate insa, cu putin timp inainte de startul noului sezon FRF a detonat in Regie o bomba atomica cu clopotei : comisia de licentiere a retras Sportului licenta de club profesionist primite cu putin timp inainte si ii trimitea pe studenti in liga a doua in locul retrogradatei Pandurii. Eforturile presedintelui Vasile Siman de a demonstra nedreptatea savarsita de FRF au fost zadarnice, zbaterile sale semanand cu drama antica a Casandrei din Troia.

Acest club sportiv al studenţilor bucureşteni este unul din cluburile cu cea mai indelungată istorie. În februarie 1916 a luat fiinţă, din iniţiativa unui grup de studenţi şi profesori din capitală "Clubul Universitar Bucureşti" cu două sedii: fotbal şi tenis.Pe perioada primului război mondial clubul nu fiinţează efectiv; din anul 1919 însă şi până în 1934, clubul, ale cărui culori erau albul şi negru, activează în campionatul orăşenesc Bucureşti.Ediţia de campionat 1937-'38 a fost aşadar prima in care clubul bucureştean a activat în cel mai înalt eşalon al fotbalului românesc, unde are comportări meritorii: locul V (1937-'38), IX (1938-'39), III (1939-'40) şi VI (1940-'41, ultima editie de campionat înainte de cea de-a doua conflagraţie mondială). În perioada interbelică Sportul Studenţesc a avut performanţe notabile şi în ce-a de-a doua competiţie a ţării, Cupa României, calificându-se de două ori chiar în ultimul act al întrecerii: 1938-'39 este înfrântă cu 2-0 de Rapid Bucureşti şi 1942-'43 când pierde "la scor", 0-4, disputa cu C.F.R. Drobeta Turnu Severin. După război echipa se confruntă cu mari dificultăţi financiare şi de aceea începe să se destrame. În 1945 adoptă numele de Sparta, titulatură sub care activează în divizia B în sezonul 1946-'47, când ocupă locul XVII. În 1947 clubul se desfiinţează, încheindu-se astfel prima etapă din viaţa clubului. În 1948 însă, câţiva studenţi inimoşi printre care viitorul reputat antrenor Gheorghe Ola, pun bazele C.U.B. (Centrul Universitar Bucureşti), care nu reuşeşte să promoveze în campionatul divizionar. În urma eforturilor depuse, dar şi a fuziunii cu echipa Institutului Agronomic, C.U.B., devenită Ştiinţa, reuşeşte în cele din urmă (1954) să treacă pragul diviziei B. Patru ani mai târziu survine şi prima retrogradare în cel de-al treilea eşalon valoric, divizia C, unde Ştiinţa stă doar un an. De data aceasta studenţii bucureşteni vor poposi in "B" mai putin de 13 sezoane (până în 1971-1972).

După atât timp "petrecut" în diviziile inferioare, echipa (din 1967 Politehnica iar din 1969 Sportul Studenţesc) vizează promovarea în primul eşalon, performanţă reuşită în 1971-'72 sub îndrumarea antrenorilor Ion Motroc şi M. Maksai. Din lotul cu care s-a realizat promovarea amintim doar câteva nume cunoscute: Mircea Rădulescu (fost selecţioner al echipei naţionale), Jamaischi, Mircea Sandu (actualul preşedinte al F.R.F.), Viorel Kraus (component al echipei de aur a Rapidului bucureştean, cu care a cucerit un titlu de campion), Firiţeanu. Debutul a fost, cum era de aşteptat, greu, însă încetul cu încetul Sportul s-a impus între formaţiile de top ale soccerului de la noi (a ocupat în sezoanele 1974-'75, 1975-'76, 1977-'78 locul IV) reuşind, pe lângă clasările în primile zece echipe ale ţării, şi calificarea, în sezonul 1978-'79, în finala Cupei României (0-3 cu Steaua Bucureşti).

Deceniul al noulea al veacului trecut a reprezentat perioada cea mai fastă a clubului. În primul rând pentru că au fost atinse performanţe extraordinare (locul III în 1982-'83 şi locul II în ediţia 1985-'86), dar mai ales pentru că acum tricoul "alb-negru" este îmbrăcat de vedete ca Marcel Coraş sau Gheorghe Hagi... Da, este vorba de acel Hagi pe care îl cunoaşte întreaga lume. El a activat la clubul din "Regie" până in 1986 când a fost "împrumutat" pentru un singur meci de Steaua Bucureşti, care urma să desfăşoare Supercupa Europei cu Dinamo Kiev. De altfel, Hagi a si marcat golul victoriei steliste in minutul 44. De atunci Hagi nu a mai activat decât la Steaua - până în 1990. Faima clubului bucureştean a scăzut după Revoluţia din 1989. Cu paşi mici Sportul Studenţesc s-a indreptat spre iminenta retrogradare (la finele sezonului 1997-'98).

ECHIPA DE AUR, `86-`87


Sus: Pană, Cristea, Coraş, M.Popa, Burchel, Bozeşan
La mijloc: Ardeleanu (antrenor), Tudose (masor), Terheş, G.Iorgulescu,
Cr.Gheorghe, Voicilă, Cazan, Ţicleanu, Pologea, L.Bulus (maseur)
Jos: Bondoc, M.Mihail, Hagi, R.Lucescu, Munteanu II, D.Popescu, Stănici


Pregatirea pe timpul verii pentru sezonul 1999-2000 s-a facut cu Mihail Marian. Prin club adia vantul. Bani pentru salarii nu erau, jucatorii il intrebau la fiecare antrenament pe Marian despre bani, acesta pe Oprisan, care devenise presedinte executiv, iar el pe Mac Popescu, salvarea fiind miraculosul cuvint "miine". Se astepta solutia miraculoasa, care insa nu se mai arata la orizont. Startul campionatului batea usa si nu se intrevedea nici o iesire din impas. Antrenorii de la copii nu-si primeau nici ei salariile, desi erau slariatii Ministerului Invatamintului. Se vorbea chiar de retragerea din campionat. Cu trei zile inainte de prima etapa Marian a cedat nervos si a anuntat ca demisioneaza. In ultima clipa este gasita salvarea. Un om de afaceri foarte tinar, Vasile Siman, 30 de ani, orginar din Maramures, profesor de istorie, dar avind afaceri care sa-i permita sa investeasca si in fotbal, este numit presedintele CA.

În prezent, bucureştenii sunt conduşi de antrenul Adrian Falub, şi evolueaza în liga a II-a a campionatului intern.

Cel mai important torfeu international este o Cupa Balcanica.
Nu pot încheia despre această prezentare fără a aminti că a participat de trei ori in Cupa UEFA, fără performanţe notabile, poate doar eliminarea grecilor de la Olympiakos Pireu în turul I a ediţiei 1976-'77 (3-0 la Bucureşti, 1-2 la Pireu), dar nici fără a aminti câteva nume de jucători care au activat în cadrul clubului în ultimul deceniu: Răzvan Lucescu - portar, Petre Marin, Galamaz şi Gabi Vochin - fundaşi, Ionel Şerban şi Bogdan Andone - mijlocaşi, Marius Şumudică, Bogdan Stancu, Ionut Mazilu si Laurenţiu Diniţa - atacanţi.

Anul acesta Sportul a eliminat pe Steaua din Cupa Romaniei cu 2-0, o mica revansa dupa campionatul "pierdut" pe ultima suta de metri in 2006.

Sper din tot sufletul ca Sportul sa revina in prima liga fotbalistica si sa faca acelasi fotbal curat cu care a obisnuit. Hai Sportul!

Iubiti Sportul!