Aspectele Omului...

duminică, 12 aprilie 2009

In cautarea propriei sale definitii, omul este, cu fiecare nastere, o idee noua...Ii revine lui insusi menirea de a-si construi propria infatisare ca om. Astfel definitia lui ramane mereu in suspensie... Si fiecare fiinta poarta in ea secretul vietii...
Chiar lipsit de revelatia crestina, nu exista om care sa fie privat cu totul de cunoasterea de sine. Daca nu ar purta in el o anume idee de om, n-ar avea nici un criteriu de orientare care sa-i permita a discerne intre ceea ce este si ceea ce nu este uman, nu ar avea liberul arbitru, etc...
Analizand modul in care filozofia vorbeste despre om, revin in prim plan doua imagini, care se ciocnesc si se neutralizeaza reciproc. Prima este cea a "omului cu talpi de vant" (Le Bris), care spune ca omul nu are nici vatra, nici loc, e usor ca vantul si se duce, viitorul lui nu este inscris nicaieri. Aceasta ar fi intuitia filozofiilor libertatii(existentialismul). Cel de-al doilea aspect este cel al "omului cu talpi de plumb" (Sulivan), care evoca toate apasarile care-l lipesc pe om de pamantul care il calca. Se regaseste aici simbolul acelor antropologii care, straduimdu-se asupra pozitivitatilor, nu au mai lasat loc pentru libertate. Ele fac di om executantul inconstient al unor roluri pe care nu el si le-a dat. Cum ne putem smulge din capcana celor doua imagini sau aspecte? Si, pe urma, contin ele intregul adevar despre om?...