sâmbătă, 20 septembrie 2008
Cine a zis ca mistria nu poate deveni un stilou pentru Costel?
Am intalnit multi zidari fericiti... dar ca el, niciunul.... sa va povestesc...
se facea ca era intr-o zi de primavara, plina de lumina, caldura si culoare... al meu Costel bolboreasea cu vocea stinsa lipsa uneltei lui preferate, celebra mistrie, care, in mana lui devenea o pana de scris, un stilou, cu ajutorul careia , peretii ziditi de el deveneau povesti, poezii, adevarate opere de arta... asa e Costel.. unde pune el mana, unde construieste el, lumea se opreste, se minuneaza, ramane masca si exclama "Fereasca Dumnezeu" - de aici si ideea mea, ca el ar fi un poet al zidului...
Pe maine.
0 Comments:
Post a Comment