Incep cheltuielile

joi, 25 septembrie 2008

Cum calci stramb, cum se duc banii....

Viorica si Viorel, oameni printre ...noi

marți, 23 septembrie 2008

M-am tot gandit si razgandit, daca sa scriu sau nu despre Viorica si Viorel. Pana la urma am zis de ce nu. Prea multe nu ar fi de spus. Adica sunt lucruri generale de spus, dar faine maaa.... vai ce faine! Vreti sa-i cunoasteti pe Viorica si Viorel? Mah, dar sunteti prosti? Sau poate va faceti!...Pai Viorica si Viorel sunt oameni cu care va intalniti zilnic, dar zilnic spun, fiti atenti ca nu vorbesc prostii. Viorica e una oarecare, nu are ceva iesit din comun. Cap intre urechi si picioare pana in pamant, ca restul... ceata. Viorel e si el unul oarecare, cap intre urechi si picioare pana in pamant...restul e diferenta... dintre picioare. Gaura contra ceea ce e opusul gaurii... Ca in poezia aceea cu baba si cu mosul. Si cu acel catelus cu parul rosul. Restul e o fericire... ca traim unde traim si cum traim. Dar pe Viorica si pe Viorel nu ii intereseaza unde , cum si ce. Nici macar de ce. Si au ceata odihnita! D`aia sunt fericiti. Bidoanele sa curga si ...restul sa scoata fum... inclusiv "diferenta"... C-o viata avem si-o gaura-n "diferenta"...

Mistria, galeata de tinci, apa si moldovenii

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Cine a zis ca mistria nu poate deveni un stilou pentru Costel?
Am intalnit multi zidari fericiti... dar ca el, niciunul.... sa va povestesc...
se facea ca era intr-o zi de primavara, plina de lumina, caldura si culoare... al meu Costel bolboreasea cu vocea stinsa lipsa uneltei lui preferate, celebra mistrie, care, in mana lui devenea o pana de scris, un stilou, cu ajutorul careia , peretii ziditi de el deveneau povesti, poezii, adevarate opere de arta... asa e Costel.. unde pune el mana, unde construieste el, lumea se opreste, se minuneaza, ramane masca si exclama "Fereasca Dumnezeu" - de aici si ideea mea, ca el ar fi un poet al zidului...
Pe maine.