Copilaria cu cheia de gat...

joi, 21 octombrie 2010

Am primit acest articol pe mail acum cateva zile.... Cat de adevarat... Ce vremuri... si amintiri... m-au miscat profunt. Da, am retrait... bine!!!!
Felicitari autorului!!!



Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul uniformei pepite.

Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiile noastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia".

Se intampla..., urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului, nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentru efortul de a schimba yala de la intrarea in casa.

Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenarii apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata usii. Intre noi nu ne mai feream. Cand ne schimbam pentru ora de sport, cheile varate sub maiourile tetra ne asezau sub acelasi poloboc crestetele chiluge. Pe atunci era normal sa ai la gat "medalia de la casa", asa cum azi e normal sa-ti atarne de grumaz un mobil...

ADUSI DE BARZA.
N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip". Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara.
"Mama lu' Cutaaaare...
Il lasati pe Cutare afara?"

Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat.
Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex". Jucam "Tara, tara , vrem ostasi" si "Flori, fete sau baieti", de-a "v-ati-a" si "arimjimjim, aramjamjam"... Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

RATIA DE FERICIRE.
Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni... Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.

Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea...

DESENE.
Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz.

Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit serialului " Dallas " si-am inventat un joc in care numaram in engleza:
"Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo".

Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala " Aurora " (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel"... Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.

MAJORATE.
N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii". Noi, unbelievable, n-am avut manele...

Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste.
Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam DepecheMode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.

RITUAL.
Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca.
Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa.
Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa , cheia agatata de gat.

Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am trait mai bine sau mai rau. Am trait.

DULCE
"Marmelada. Scovergi si checuri fara oua. Glucoza cu textura de sapun si pufarine. Lipiciul «Pelikan», dulce la gust, in cutii de plastic cu lopetica. Pasta de dinti «Optima» cu aroma de banane. Buchetele de ghiocei"

SI AMAR
"La depanusat porumb (gramezi sub care se ascundeau soricei orbi, abia fatati), scos sfecla de zahar (exclus datul cuspitul), cules de struguri (maini negre si lipicioase). Pranz cu sandvisuri din parizer prajit, branza si mere"

Sarlatanii...

miercuri, 16 iunie 2010

Ce fac astia cel mai bine:

Avem timp...

duminică, 6 iunie 2010





Avem timp...

de Octavian Paler



Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Saturatie...

luni, 24 mai 2010

Daca furi mingia altuia....

duminică, 9 mai 2010

Tribunale, tribunale...

luni, 15 martie 2010

Astazi am avut experienta neplacuta de a ma afla pentru vreo 10 ore, am scris bine 10, la tribunal sau judecatorie, cum naiba s-o chema!

Asta pentru ca am fost pagubit in santier de niste scule care mi-au fost furate intr-o noapte dintr-o magazie... Am fost la proces in calitate de parte vatamata, desi in declaratia prealabila nu am avut nici o pretentie si asta pentru a nu-mi pierde timpul pe holurile tribunalului! Colac peste pupaza, dupa ce am stat pe acolo 10( ZECEEEE) ore, am aflat de la un prieten avocat ca nu eram obligat sa ma prezint, desi primisem vreo 5 citatii in prealabil. In fine... Ma prezint la ora 8.30 la tribunal cum scria pe citatie... Imi zic, termin repede si o tai la treaba... Ajung in fata afisierului si... ce noroc, cauza mea este prima pe lista... Bah, da` chiar ca-s norocos...

Plin de tzigani care putzeau....a tzigan, nu altceva... si de tzarani imbracati in geci de piele ecologica care putzeau a nespalat...Si telefoane care sunau intr-una, numai manele...Tziganii, din aia de cartier periferic de combinat, corcituri de doi bani ce se bucura de o bere la bidon, erau insotiti de tzigancuse, tare mandre, imbracate cu blugi stramti D&G de piata, si adidasi Plima, ha,ha ... ce ridicole...se credeau tare dive, dar aveau degetele pline de negreala inelelor de argint ieftin si unghiile roase pe jumatate de oja fara nici o valoare... ce patura sociala naiva si ieftina!!!... Trag repede 5-6 fumuri serioase de tzigara, doar-doar nu mai simt duhoarea de o permanentza enervanta...

Ce fain, imi zic, primul proces scap repede... O pwla, ca judecatorul incepe cu arestatii, veniti de la Codlea, asta pentru ca e luni...deja incep sa-mi pierd rabdarea...Pai daca nici astia nu respecta ordinea, cine draqu` o mai respecta in tzara asta?!?

Dupa vreo ora suntem invitati in sala de judecata, nu se striga pentru ca nu functioneaza statia... WOW, ca draqu... O sala de 8 per 4 in care eram vreo 60 de persoane... Ca sala noua este in renovare...Ce miresme ,ce splendoare pentru plamani si minte!!! Ce sala frumoasa, cu mozaicul comunist, cu lambriurile rupte, cu tavanul la 2,40 metri si cu usile de o transparentza de invidiat...ferestrele inchise, dar "deschise" de vantul si vijelia de afara erau inauntru...superb! Pe draqu!

Ies afara, nu mai rezist...fumez trei tzigari sudate...intru iar, dar pauza...ceruta de completul de judecata... Fain... Se face ora 13, intra completul, iese completul doar e ora 13.30 si muncise pe branci...

Tot felul de procese pentru tot felul de tampenii...La toate pedeapsa cu inchisoare, dar cu aplicare cu suspendare...Mai sa fie, unul furase 168 de foi de tabla zincata, 4.500 roni si vreo 70 kg cupru si... ghiciti? Cu suspendare... ca era la primul "incident cu legea penala"... Altul talharise...la fel cu suspendare, pentru acelasi motiv "penal"... Rahat si iubire cu legea de la noi!!!

In fine, ajung acasa dupa orele 17.00, rupt de foame, intoxicat de mirosurile "exotice" ale salii de judecata, scarbit de litera si spiritul legii si fara sa rezolv mare lucru... pentru ca , dupa cum v-am spus, nu eram obligat sa ma prezint!!!

Asa ca, feriti-va de tribunale... la propiu si la figurat... ca pute rau!!!!!

Tara minunilor...

joi, 11 martie 2010

România este o ţară de poveste.

O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi.

In România:

- Salariile cresc, scăzând

- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse

- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate

- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut

- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură

- Plătim asistenţa medicală gratuită

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!

- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată

- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari

- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi

- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă

- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă - Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%

- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000

- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul - Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale

- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite

- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%

- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru

- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!

- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”

- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat

- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza

- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară

- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii

- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari

- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente

- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere

- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent

- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar

- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi

- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine

- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt

- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!



Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!